De cateva zile rasfoiesc o carte aparuta la Humanitas- “Cartea cu bunici”- ar fi trebuit sa-mi gasesc o povestire noua pentru “Fa-te ca ploua!” editia a 2a.
Am rasfoit, am rasfoit si am rasfoit si …n-am gasit nimic pe sufletul meu!
Asa ca m-am gandit sa spun povestile bunicilor mei, mult mai frumoase decat toate cele din carte:
“Romeo si Julieta” mehedinteana
Mama Rica si Tata Georgica s-au casatorit cand ea avea 15 ani si el 19.
Ea- fata de chiabur, el –baiat de mosier.
Ea – fata de liberal, el- baiat de taranist.
Parintii lor, strabunicii mei- Tata Mosu si Nenea Nae- pe care i-am cunoscut- nu se aveau bine deloc din pricina orientarilor politice si mai ales pentru ca unul era chiabur, iar celalalt era mosier.
Pe cand Tata Mosu era primar al satului l-a bagat pe Nenea Nae la puscarie pentru cateva zile, doar pentru diferentele de opinie.
Si cu toate astea, copiii lor s-au indragostit….ca asa a vrut Dumnezeu, si bine a vrut, ca tare frumosi bunici am avut!
Si-si scriau scrisori- el era la scoala de agronomie- ea fusese la “Scoala normala” din Lugoj, dar o retrasese Tata Mosu de acolo, ca de 10 mai- ziua regalitatii- fugise de la scoala sa caste gura la serbarile organizate, mai ales ca regele urma sa primeasca un vapor drept cadou de la santierul naval din Turnu Severin, si o vazuse cineva din sat si o parase lui taica-sau, care s-a infuriat si a luat-o de la scoala.
Apoi el (Tata Georgica) s-a imbolnavit si a trebuit sa renunte la scoala, s-a intors in sat si asadar au hotarat sa fuga impreuna, ca parintii nu voiau sa-i lase sa se casatoreasca.
Si pe cand fugeau ei din curtea lui Tata-Mosu, numai ce pune mana pe pusca Tata Mosu, sa o impuste pe Mama Rica, pentru ca fugise cu baiatul lui Nae Gardareanu, dusmanul lui.
Noroc ca l-a oprit tatal sau , bunicul lui bunica-mea: “dar ce-are ma, ca doar n-a fugit cu argatul. E baiat bun, de familie buna”
Si uite asa au trait fericiti pana la adanci batraneti- cu tot pelerinajul prin Baragan, Banat,Oltenia, etc, pentru ca au fost deportati politic- din cauza averii- pana cand s-au prapadit- tata Georgica in 1999 si Mama Rica in 2005.
Verighete
Bunica Aurica a fost invatatoare. Era o femeie tare maruntica, dar cu o personalitate napoleonica. A trait 91 de ani. Locuia singura, mergea singura la piata, desi vederea o lasase.
Bunicul Constantin a fost profesor de limba romana si chiar director de scoala. Foarte multe amintiri nu am cu el pentru ca a murit in 1988, cand nici nu implinisem 8 ani…
Cand a murit, eram in vacanta cu ai mei si cu Oana, sora-mea. Am facut toata Obcina Bucovinei. O vacanta din care inca mai am imagini foarte puternice si acum, dupa 20 de ani.
Apoi a venit un telefon…ne-am urcat in masina, ne-am dus la Bacau. In masina era o liniste mormantala, doar eu, nerealizand ce se intampla, vorbeam intr-una. N-am avut nimic, n-am plans nici macar la inmormantare, pana seara, dupa slujba, cand am inceput sa plang in hohote si nimeni nu ma putea opri. Tata m-a intrebat “De ce plangi?” “ Pentru ca n-o sa-l mai vad niciodata” am raspuns ….in felul meu am realizat atunci ce inseamna moartea.
Dar nu despre asta voiam sa va povestesc, ci despre cum s-au casatorit bunicii mei.
Bunicul , inainte sa plece la razboi, s-a hotarat s-o ceara in casatorie pe bunica.
S-a dus la un bijutier, a comandat verighetele, dar totodata s-a asigurat ca, in cazul in care Aurica il refuza, le poate returna.
Apoi, cu verighetele, s-a dus la Aurica, i-a spus ca vrea s-o ia de nevasta si ca ea trebuie sa-i dea un raspuns ferm, pentru ca daca nu vrea, el a vorbit cu bijutierul sa duca verighetele inapoi.
Slava Domnului, n-a trebuit sa inapoieze verighetele, ca bunica a acceptat!
, 
.png)
![](<a href="http://breslo.ro"><img src="http://www.breslo.ro/badge/breslo-findme.jpg" /></a>){kind=icon}