luni, 5 august 2013

Exista speranta


In drum spre casa m-au alergat cainii, fiind pe bicicleta.. Am tehnica mea, respectiv ma opresc si vorbesc cu ei si asta ii calmeaza de obicei. Acum am dat peste unul mai nevricos care ii starnea si pe ceilalti, drept urmare a trebuit s-o iau la pas, pe langa bicicleta. A trecut pe langa mine un taxi, a oprit 200 de metri mai in fata, apoi a dat inapoi pana in dreptul meu si domnul de la volan mi-a zis: "haideti, domnisoara, mergeti inainte, ca va pazesc eu de astia", ceea ce a si facut.
Domnul acesta a fost ingerasul meu in seara asta + ca ma face sa cred ca noi, romanii, nu suntem numai nepasatori si rai, cum ne place sa ne vedem mai tot timpul.

duminică, 6 ianuarie 2013

boBOTEaZa

N-am niciun (pre)nume de sfant, asa ca nu serbez nimic niciodata (ok, 9 martie, cei 40 de mucenici, dar nu se pune). Dar ma cheama Botez, asa ca azi consider ca e ziua mea. Hai "la multi ani", Botez!

sâmbătă, 29 decembrie 2012

2012: Sfarsitul sau un nou inceput?

Ce a insemnat 2012 pentru mine?
A inceput si s-a sfarsit cu cate o despartire, doua relatii de natura diferita, dar ambele de (foarte) lunga durata, relatii care intr-un fel sau altul m-au format (sau deformat) ca om, artist, femeie.
Am descoperit cu aceste ocazii ca sfarsitul nu e neaparat un lucru rau, de care sa-ti fie frica, ci mai degraba sansa unui nou inceput, sansa de a mai invata ceva despre tine, de a te redescoperi; ca neprevazutul e mai interesant decat siguranta; ca obisnuinta si dependenta nu trebuie confundate cu dragostea; ca sunt mult mai puternica decat credeam; ca sunt ok asa cum sunt, cu toate minusurile mele; ca e foarte gresit sa te pierzi pe tine in incercarea de a fi pe plac cuiva; ca orice intalnire cu cineva, buna sau rea, se intampla cu un scop, si anume de a mai invata ceva despre tine, despre viata, despre oameni; ca e ok sa te simti vulnerabil, sa ai caderi, sa te lasi sa simti si disperare, tristete, deznadejde, face parte din procesul de vindecare, din natura umana; ca cel mai greu e sa traiesti in prezent; ca e foarte important sa vorbesti atunci cand ceva nu functioneaza pentru altfel risti sa se creeze o prapastie uriasa imposibil de trecut; ca faptele, dar si vorbele sunt importante in egala masura;  ca e foarte ciudat cum ti se schimba perspectiva total dupa o incercare foarte mare; ca nu neaparat oamenii la care te astepti sunt langa tine in momentele grele; ca ingerii sunt langa tine tot timpul, in diferite forme si oameni; ca viata e pe bune foarte frumoasa, numai ca noi ne-o complicam aiurea chiar si atunci cand credem ca nu facem asta.
Ce-mi doresc in noul an? Nu stiu, niciodata n-am stiut...Ce stiu sigur e ca de data asta nu ma mai sperie viitorul, necunoscutul, ci ma incita si ma face sa zambesc.
La multi ani!

joi, 6 decembrie 2012

Azi, dupa "Zana Zorilor", o clasa de la "George Enescu" a ramas sa ne colinde. Nu apucasem sa ma schimb de costum, drept urmare cand am aparut, cei 25-30 de copii au navalit sa ma imbratiseze. Am cazut in fund pe scari sub presiunea lor si s-au potolit abia cand le-am promis ca-i pup pe toti, pe rand. O fetita roscata, cu pistrui si cu pielea foarte alba, parca desprinsa dintr-o pictura de a lui Klimt, cu o mina trista, mi-a zis : "As vrea sa fiti mama mea", moment in care alta fetita, bruneta si cu breton, mi-a zis simplu: "Si eu as vrea, ca tatal meu a murit"... Iar cand sa plece, a adaugat: "V-as lua acasa". I-am raspuns: "Si eu te-as lua acasa" si chiar as fi facut-o.

vineri, 23 noiembrie 2012

La multi ani, byron!

Inainte de a le ura "La multi ani!" si alea- alea, vreau sa va spun de cei ii iubesc io pe byron(i):  ca am avut norocul sa-i intalnesc si sa-i cunosc, pentru ca sunt niste oameni foarte frumosi, pentru ca au grija unii de ceilalti, ca o adevarata familie, pentru ca sunt talentati, pentru ca au grija ca visurile lor sa devina realitate, pentru ca sunt prietenii mei (si sper sa simta si ei la fel legat de mine).
La multi ani, dragii mei dragi! Va doresc multi- multi ani frumosi si inspirati impreuna! Va iubesc!

vineri, 16 septembrie 2011

Dance, dance, otherwise we are lost

Foarte rar mi se intampla sa raman tintuita in scaun, la cinema, chiar si dupa ce s-a terminat genericul si s-au aprins luminile... Mergeti sa-l vedeti! E pacat sa ratati asa ceva!