miercuri, 16 martie 2011

io+bicicleta= love, hardcore love

Ieri a fost prima zi pe anul asta cand am iesit cu bicicleta. Ca de fiecare data, la prima iesire dupa o pauza indelungata, gura-mi era pana la urechi de bucurie. Pur si simplu nu-mi puteam sterge zambetul larg de pe fatza!

Azi am repetat figura, m-am dus la repe cu don'soara mea rosie cu 2 roti in detrimentul doamnei albe cu 4 roti :)

Ca fata, e chiar un act de curaj sa mergi prin Bucuresti cu bicicleta printre masini, din capat de Drumul Taberei pana-n centru sau pe unde ai treaba ( de obicei, in partea cealalta a orasului :D)

Am casca neagra, ochelari de soare, ma imbrac sport si cu toate astea, am parte de claxoane ori curtenitoare: "ce face papusa?" ori de avertizare/revendicare: "vezi ca trec/ e strada mea, mi-a dat-o mama" ori de amuzament: "ha,ha, ce-am speriat-o pe proasta!", de vorbe dulci de genul "fa, ce te-as f.te!", la care raspunsul absolut pertinent este "s-o f.ti pe ma-ta!" si, cireasa de pe tort, aia care trec atat de aproape de tine cu masina si de cele mai multe ori in super-viteza, incat simti cum le-ai sters praful de pe portiera cu cotul... apoi vin cainii (cu care o rezolv cel mai repede prin a ne imprieteni), pietonii care traverseaza prin locuri interzise uitandu-se lung la tine in timp ce-ti trec agale prin fata, tu fiind in viteza, dar cui ii pasa..., gropile, bordurile inalte, praful/noroiul, rahateii animalutzelor de companie care-s privite cu dragoste si mandrie de catre stapanii lor atunci cand se c.ca in mijlocul drumului "ia uite-l, mama, ce dragutz e cu ochii bulbucati!"...d-astea...

Ei bine, si cu toate astea, am un sentiment atat de misto cand ma dau cu bicla, sunt atat de fericita, incat pur si simplu nu-mi mai pasa de nimic.

-Happy End-